O succesiune cu moștenitori în străinătate poate fi dezbătută în România chiar dacă unul sau mai mulți dintre succesibili locuiesc în altă țară și nu se pot prezenta personal la notariat. În funcție de situație, moștenitorul poate veni în România sau poate desemna o persoană care să îl reprezinte printr-o procură specială. Pentru deschiderea și soluționarea procedurii, este recomandată transmiterea documentelor către pagina dedicată serviciului de succesiuni, astfel încât notarul să poată verifica actele de stare civilă, bunurile rămase și situația fiecărui moștenitor.
Faptul că un moștenitor se află în Italia, Spania, Germania, Franța, Marea Britanie, Statele Unite sau într-un alt stat nu împiedică automat desfășurarea procedurii succesorale. Pot apărea însă formalități suplimentare privind identificarea persoanei, întocmirea procurii, traducerea unor documente și recunoașterea în România a actelor emise de autorități străine.
Ce înseamnă succesiunea cu moștenitori în străinătate?
Succesiunea este procedura prin care se stabilesc moștenitorii unei persoane decedate, cotele care le revin și bunurile sau drepturile care alcătuiesc masa succesorală. Atunci când cel puțin unul dintre moștenitori are domiciliul sau reședința în afara României, procedura este denumită frecvent, în limbaj uzual, succesiune cu moștenitori în străinătate.
Principalele dificultăți nu sunt legate de dreptul persoanei de a moșteni, ci de participarea sa efectivă la procedură. Notarul trebuie să stabilească identitatea și calitatea fiecărui succesibil, să verifice opțiunile succesorale și să se asigure că persoanele implicate cunosc și acceptă conținutul actelor întocmite.
Moștenitorul aflat în străinătate poate participa personal sau prin reprezentant. Alegerea variantei potrivite depinde de actele care trebuie semnate, de existența unor neînțelegeri între moștenitori și de operațiunile pe care mandatarul trebuie să le îndeplinească.
Este obligatoriu ca moștenitorul să vină în România?
În multe situații, nu este obligatoriu ca moștenitorul să se deplaseze în România. El poate desemna o persoană de încredere care să îl reprezinte în procedura succesorală printr-o procură specială.
Mandatarul poate fi un membru al familiei, un alt moștenitor sau o altă persoană aleasă de mandant. Este important ca procura să precizeze în mod clar toate operațiunile pe care reprezentantul are dreptul să le îndeplinească.
O formulare prea generală poate fi insuficientă pentru anumite declarații sau acte. De aceea, înainte de întocmirea procurii, este recomandat ca proiectul acesteia să fie solicitat de la notarul din România care instrumentează succesiunea.
În acest fel, documentul va include exact drepturile necesare și se va evita situația în care procura trebuie refăcută din cauza unor formulări incomplete.
Cum se întocmește procura pentru succesiune din străinătate?
Moștenitorul aflat în străinătate are, în principiu, două variante principale pentru întocmirea procurii.
Procura autentificată la consulatul României
Persoana se poate programa la ambasada sau la oficiul consular al României competent pentru zona în care locuiește. Misiunile diplomatice și oficiile consulare române pot autentifica procuri și declarații care urmează să fie utilizate în România.
Procura este redactată în limba română și poate fi folosită direct în fața autorităților și notarilor din România, în condițiile aplicabile actului respectiv. Solicitantul trebuie să se prezinte personal la consulat, deoarece semnătura și consimțământul său trebuie verificate.
Programarea pentru serviciul consular se realizează, de regulă, prin platforma eConsulat. Persoana trebuie să prezinte un document de identitate valabil și datele complete ale mandatarului.
Procura autentificată la un notar din statul de reședință
În anumite situații, procura poate fi întocmită la un notar public din țara în care locuiește moștenitorul. Pentru a fi utilizată în România, documentul poate necesita apostilare sau supralegalizare, în funcție de statul emitent și de convențiile internaționale aplicabile.
De asemenea, procura trebuie tradusă în limba română de un traducător autorizat, iar traducerea poate necesita legalizare.
Cerințele diferă în funcție de țara în care este întocmit documentul. Tocmai de aceea, este important ca moștenitorul să solicite în prealabil notarului din România informații privind forma exactă, conținutul și formalitățile de recunoaștere.
Ce trebuie să conțină procura specială?
Procura pentru succesiune trebuie să identifice clar mandantul, mandatarul, persoana decedată și procedura în care va fi folosită.
În funcție de situație, procura poate cuprinde dreptul mandatarului de a:
- depune cererea de deschidere a procedurii succesorale;
- prezenta și ridica documente;
- da declarații în numele moștenitorului;
- accepta succesiunea, în limitele permise de lege;
- participa la termenele stabilite de notar;
- semna încheieri și alte înscrisuri notariale;
- declara bunurile care compun masa succesorală;
- solicita și ridica certificatul de moștenitor;
- achita taxele și cheltuielile procedurii;
- reprezenta moștenitorul în fața instituțiilor publice.
Dacă după succesiune urmează un partaj, o vânzare sau o donație, aceste operațiuni pot necesita împuterniciri distincte și clauze speciale. Nu trebuie presupus că o procură pentru dezbaterea succesiunii permite automat și vânzarea bunurilor moștenite.
Care este notarul competent?
În mod obișnuit, competența pentru procedura succesorală se stabilește în raport cu ultimul domiciliu al persoanei decedate. Dosarul nu este deschis la întâmplare și nici exclusiv în funcție de localitatea în care se află moștenitorii.
Notarul verifică registrele succesorale pentru a vedea dacă procedura a fost deja înregistrată la un alt birou. Această verificare previne deschiderea simultană a mai multor dosare privind aceeași moștenire.
Dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în România, succesiunea va fi instrumentată de notarul competent potrivit regulilor aplicabile. Dacă persoana a avut ultimul domiciliu în străinătate sau bunurile sunt situate în mai multe state, analiza poate fi mai complexă și poate implica norme de drept internațional privat.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune?
Lista exactă a documentelor diferă în funcție de componența familiei, natura bunurilor și situația juridică a acestora. În mod obișnuit, pot fi solicitate următoarele:
- certificatul de deces al persoanei decedate;
- actele de identitate ale moștenitorilor;
- certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor;
- certificatele de căsătorie, divorț sau deces relevante pentru stabilirea rudeniei;
- testamentul, dacă există;
- actele de proprietate ale bunurilor;
- documentația cadastrală și încheierile de intabulare;
- certificate fiscale pentru bunurile imobile;
- actele privind autoturismele, conturile bancare, acțiunile sau alte bunuri;
- procura specială a moștenitorului din străinătate;
- documente privind eventualele datorii ale persoanei decedate;
- alte înscrisuri solicitate de notar.
Pentru stabilirea numărului și calității moștenitorilor pot fi necesari și martori care au cunoscut persoana decedată și situația sa familială.
Ce se întâmplă cu actele emise în străinătate?
Documentele de stare civilă sau alte înscrisuri emise de autorități străine nu sunt întotdeauna utilizabile direct în România.
În funcție de țara emitentă și de tipul documentului, pot fi necesare:
- apostila conform Convenției de la Haga;
- supralegalizarea documentului;
- traducerea autorizată în limba română;
- legalizarea traducerii;
- transcrierea sau înscrierea actului în registrele române.
Unele documente emise în state membre ale Uniunii Europene pot beneficia de reguli simplificate, însă acest lucru trebuie verificat pentru fiecare act în parte. Este recomandat ca documentele să fie transmise notarului în copie înainte de expedierea originalelor.
Termenul de opțiune succesorală
Persoanele chemate la moștenire trebuie să acorde atenție termenului legal în care își pot exercita opțiunea succesorală. Faptul că moștenitorul locuiește în străinătate nu înseamnă că termenul este suspendat automat sau că poate fi ignorat.
Opțiunea succesorală reprezintă posibilitatea succesibilului de a accepta sau, după caz, de a renunța la moștenire. Consecințele depășirii termenului pot fi importante, motiv pentru care moștenitorul trebuie să contacteze notarul cât mai curând după deces.
Acceptarea succesiunii și reprezentarea la dezbaterea succesorală nu trebuie confundate. O persoană poate da o declarație privind opțiunea succesorală și, separat, poate împuternici un mandatar să participe la procedură.
Poate un moștenitor din străinătate să renunțe la succesiune?
Un moștenitor poate renunța la moștenire în condițiile prevăzute de lege. Declarația trebuie dată în forma cerută și trebuie exprimată clar, fără echivoc.
Pentru că renunțarea produce efecte importante și poate influența cotele celorlalți moștenitori, persoana trebuie să înțeleagă exact consecințele juridice înainte de semnare.
Declarația poate fi întocmită la consulatul României sau, după caz, în fața unei autorități străine competente, cu îndeplinirea formalităților necesare utilizării în România.
Ce se întâmplă dacă moștenitorii nu se înțeleg?
Procedura succesorală notarială presupune, în principiu, existența unui acord cu privire la identitatea moștenitorilor, bunurile succesorale și cotele ce revin fiecăruia.
Dacă există neînțelegeri serioase privind calitatea de moștenitor, existența unui testament, componența masei succesorale sau întinderea drepturilor, notarul poate suspenda procedura, iar părțile se pot adresa instanței.
Prezența unui moștenitor în străinătate nu reprezintă, prin ea însăși, un conflict. Problemele apar atunci când acesta nu poate fi contactat, refuză să comunice o opțiune sau contestă drepturile celorlalți succesibili.
Cât durează o succesiune cu moștenitori în străinătate?
Nu există o durată unică pentru toate procedurile. O succesiune poate fi soluționată relativ repede atunci când actele sunt complete, moștenitorii sunt de acord și procurile sunt redactate corect.
Procedura poate dura mai mult atunci când:
- procurile trebuie refăcute;
- documentele străine nu sunt apostilate sau traduse;
- nu sunt cunoscute toate bunurile;
- există mai mulți moștenitori în state diferite;
- unul dintre succesibili nu poate fi contactat;
- există neînțelegeri privind moștenirea;
- actele de proprietate sunt incomplete;
- sunt necesare documente de la mai multe instituții.
Pentru reducerea timpului de soluționare, este util ca documentele să fie verificate înainte ca moștenitorul să se programeze la consulat sau la notarul străin.
Se poate finaliza succesiunea fără prezența fizică a tuturor moștenitorilor?
Da, în multe cazuri succesiunea poate fi finalizată fără ca toți moștenitorii să se afle simultan în România. Cei absenți pot fi reprezentați prin procuri speciale, dacă documentele sunt întocmite corespunzător.
Totuși, reprezentarea trebuie analizată individual. Dacă mandatarul urmează să reprezinte mai mulți moștenitori cu interese diferite sau să încheie acte între aceștia, pot apărea situații de conflict de interese.
Notarul va verifica dacă mandatarul poate reprezenta valabil persoanele implicate și dacă întinderea mandatului este suficientă pentru actele care urmează să fie semnate.
Întrebări frecvente despre succesiunea cu moștenitori în străinătate
Moștenitorul din străinătate trebuie să vină personal în România?
Nu în toate situațiile. Acesta poate fi reprezentat printr-o procură specială autentificată la consulatul României sau, după caz, la un notar din țara de reședință.
Procura trebuie să fie în limba română?
Procura întocmită la consulatul României este redactată în limba română. Dacă documentul este întocmit în fața unui notar străin, poate fi necesară traducerea autorizată și legalizată în limba română.
Este obligatorie apostila?
Necesitatea apostilei depinde de statul în care a fost emis documentul și de convențiile aplicabile. Documentele consulare române sunt supuse unui regim diferit față de actele emise de un notar străin.
Poate un alt moștenitor să fie mandatar?
Da, un alt moștenitor poate fi desemnat mandatar, dacă nu există un conflict de interese și dacă procura îi conferă drepturile necesare.
Poate mandatarul să vândă bunurile moștenite?
Numai dacă procura îi acordă expres dreptul de a realiza vânzarea și include toate elementele cerute pentru un asemenea act. O simplă procură pentru succesiune nu este întotdeauna suficientă.
Se poate deschide succesiunea dacă nu sunt cunoscute adresele tuturor moștenitorilor?
Cererea poate fi depusă, însă notarul trebuie să stabilească persoanele cu vocație succesorală și să îndeplinească procedura de citare. Lipsa datelor de contact poate prelungi soluționarea dosarului.
Cine poate ridica certificatul de moștenitor?
Certificatul poate fi ridicat de persoanele îndreptățite sau de reprezentanții acestora, dacă procura include dreptul corespunzător.
O succesiune cu moștenitori în străinătate poate fi soluționată în România fără ca fiecare persoană să se deplaseze obligatoriu în țară. Elementul esențial este pregătirea corectă a documentelor și a procurilor folosite pentru reprezentare.
Înainte de programarea la consulat sau la un notar străin, moștenitorul ar trebui să solicite modelul procurii de la notarul care instrumentează succesiunea. Astfel pot fi evitate costurile suplimentare, traducerile inutile și întârzierile provocate de un mandat incomplet.
Pentru verificarea competenței, a documentelor și a pașilor necesari, moștenitorii pot transmite actele către Biroul Notarial Zamfir și Asociații înainte de începerea procedurii. Fiecare succesiune are particularități proprii, iar lista documentelor și forma procurii trebuie adaptate situației concrete.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc analiza notarială a unui caz concret.
Întrebări frecvente despre succesiune cu moștenitori în străinătate
Poate fi dezbătută succesiunea dacă unul dintre moștenitori locuiește în străinătate?
Da. Procedura succesorală poate fi desfășurată și atunci când unul sau mai mulți moștenitori locuiesc în afara României. În funcție de situație, aceștia se pot prezenta personal sau pot fi reprezentați prin procură specială.
Moștenitorul trebuie să vină în România pentru succesiune?
Nu întotdeauna. Dacă nu se poate deplasa, acesta poate mandata o altă persoană printr-o procură întocmită în condițiile prevăzute de lege.
Unde poate fi făcută procura pentru succesiune?
În funcție de situația concretă și de actele ce urmează a fi semnate, procura poate fi întocmită la misiunile diplomatice sau consulare ale României ori, în anumite cazuri, la un notar din statul de reședință, cu îndeplinirea formalităților necesare pentru recunoașterea documentului în România.
Ce documente sunt necesare pentru succesiune dacă moștenitorii sunt în străinătate?
Pe lângă actele obișnuite ale procedurii succesorale, pot fi necesare procura specială, documente de identitate valabile și, după caz, documente emise în străinătate care trebuie traduse și legalizate conform cerințelor legale.
Cât durează o succesiune cu moștenitori în străinătate?
Durata depinde de complexitatea dosarului, de numărul moștenitorilor și de timpul necesar obținerii documentelor din străinătate. Dacă toate actele sunt complete, procedura poate fi finalizată într-un termen rezonabil.