O succesiune fără testament apare atunci când o persoană decedează fără să fi stabilit prin testament cui îi vor reveni bunurile sale sau atunci când devoluțiunea legală operează pentru bunurile care nu sunt acoperite de dispozițiile testamentare. În această situație, moștenirea se transmite potrivit regulilor stabilite de lege, iar un notar public stabilește, în cadrul procedurii succesorale notariale, persoanele care au vocație succesorală, bunurile care formează masa succesorală și cotele care revin moștenitorilor. Pentru pregătirea dosarului pot fi consultate informațiile despre succesiuni, precum și articolele dedicate actelor necesare pentru succesiune.
Faptul că nu există un testament nu înseamnă că bunurile persoanei decedate rămân fără titular sau că membrii familiei pot decide pur și simplu între ei cine primește fiecare bun. Codul civil stabilește cine sunt moștenitorii legali și ordinea în care aceștia sunt chemați la moștenire.
În practică, situația poate fi simplă atunci când există, de exemplu, un soț supraviețuitor și copii care sunt de acord asupra procedurii. Lucrurile pot deveni însă mai complexe atunci când există copii din relații diferite, părinți sau frați ai defunctului, bunuri dobândite în timpul căsătoriei, moștenitori aflați în străinătate ori neînțelegeri privind componența patrimoniului.
Ce înseamnă succesiune fără testament?
Atunci când o persoană nu a lăsat un testament aplicabil patrimoniului său, moștenirea este atribuită potrivit regulilor devoluțiunii legale. Aceste reguli stabilesc persoanele chemate la moștenire și cotele care le revin.
Moștenirea se deschide juridic în momentul decesului. Procedura succesorală desfășurată ulterior are rolul de a stabili și dovedi, între altele, cine sunt moștenitorii, ce bunuri și drepturi intră în masa succesorală și care sunt cotele succesorale.
Este importantă diferența dintre deschiderea moștenirii și deschiderea efectivă a dosarului la notar. Moștenirea se deschide prin deces, în timp ce procedura notarială este declanșată ulterior de o persoană care justifică un interes.
Cine moștenește dacă nu există testament?
În lipsa unui testament, moștenirea este atribuită moștenitorilor legali în ordinea stabilită de Codul civil.
Principalele clase de moștenitori legali sunt:
- clasa I – descendenții: copiii, nepoții și ceilalți descendenți, în condițiile legii;
- clasa a II-a – ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați: părinții defunctului și frații/surorile acestuia, precum și descendenții acestora în cazurile prevăzute de lege;
- clasa a III-a – ascendenții ordinari: bunicii, străbunicii și ceilalți ascendenți;
- clasa a IV-a – colateralii ordinari: rudele colaterale până la gradul prevăzut de lege.
În principiu, existența unor moștenitori dintr-o clasă mai apropiată înlătură de la moștenire clasele următoare, cu aplicarea regulilor speciale privind reprezentarea succesorală.
Soțul supraviețuitor are o situație distinctă: acesta vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali, iar cota sa diferă în funcție de rudele cu care vine în concurs.
Cum se împarte moștenirea între soț și copii?
Una dintre cele mai întâlnite situații este cea în care persoana decedată lasă în urmă soțul supraviețuitor și unul sau mai mulți copii.
Atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului, cota legală a soțului este de 1/4 din moștenire. Restul de 3/4 revine descendenților.
Dacă există un singur copil, acesta va primi, în această configurație, 3/4 din moștenire.
Dacă există doi copii, cele 3/4 destinate descendenților se împart, în principiu, în mod egal între aceștia, rezultând câte 3/8 pentru fiecare copil.
Aceste cote se raportează la masa succesorală a persoanei decedate, ceea ce este deosebit de important atunci când există bunuri comune ale soților.
Ce se întâmplă cu apartamentul cumpărat în timpul căsătoriei?
Aceasta este una dintre situațiile care generează frecvent confuzie.
Să presupunem că soții au dobândit împreună, în regimul comunității legale, un apartament în timpul căsătoriei. La decesul unuia dintre soți, nu se pornește automat de la ideea că întregul apartament reprezintă moștenire.
Mai întâi trebuie determinată partea care aparținea soțului decedat în cadrul comunității de bunuri, potrivit regulilor aplicabile regimului matrimonial. Numai partea care aparținea defunctului intră în masa succesorală.
Ulterior, acea parte este împărțită între moștenitori potrivit cotelor succesorale.
De exemplu, într-o situație simplificată în care se stabilește că fiecare soț avea o contribuție egală și jumătate din apartament aparținea defunctului, doar acea jumătate va fi avută în vedere ca parte a masei succesorale aferente apartamentului. Cotele de moștenire se aplică asupra acesteia, nu automat asupra întregului imobil.
Copiii din căsătorii diferite au aceleași drepturi?
Din perspectiva filiației față de persoana decedată, copiii acesteia au vocație succesorală indiferent dacă provin din aceeași căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, dacă filiația este stabilită potrivit legii.
Prin urmare, existența unui copil dintr-o relație anterioară nu înseamnă că acesta are mai puține drepturi succesorale decât ceilalți copii ai defunctului.
În cadrul procedurii notariale trebuie identificați toți succesibilii care pot avea drepturi asupra moștenirii.
Ce se întâmplă dacă defunctul nu avea copii?
Dacă persoana decedată nu are descendenți, trebuie verificată următoarea clasă de moștenitori.
Pot veni la moștenire, în condițiile prevăzute de lege, părinții defunctului și frații sau surorile acestuia, precum și descendenții fraților și surorilor în cazurile în care operează reprezentarea succesorală.
Dacă există și soț supraviețuitor, acesta va veni la moștenire împreună cu rudele chemate de lege, iar cota lui depinde de persoanele cu care se află în concurs.
Cât primește soțul supraviețuitor dacă nu există copii?
Cota soțului supraviețuitor diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.
În linii generale, cota legală a soțului supraviețuitor este:
- 1/4 dacă vine în concurs cu descendenții;
- 1/3 dacă vine în concurs atât cu ascendenții privilegiați, cât și cu colateralii privilegiați;
- 1/2 dacă vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați;
- 3/4 dacă vine în concurs cu ascendenții ordinari sau cu colateralii ordinari;
- întreaga moștenire dacă nu există moștenitori legali din clasele care pot veni la moștenire.
Aceste reguli trebuie aplicate situației familiale concrete, deoarece identificarea exactă a rudelor chemate la moștenire poate modifica împărțirea.
Frații și surorile moștenesc întotdeauna?
Nu. Frații și surorile defunctului fac parte din clasa a doua de moștenitori legali și nu vin, în principiu, la moștenire dacă există descendenți care îi înlătură.
De exemplu, dacă o persoană decedează și lasă doi copii, frații persoanei decedate nu primesc o cotă din moștenire doar pentru că sunt rude apropiate.
Dacă nu există descendenți, situația se schimbă și trebuie analizată existența părinților, a fraților și surorilor, a soțului supraviețuitor și a altor rude relevante.
Nepoții pot primi o parte din moștenire?
Da, în anumite situații.
Trebuie însă diferențiat între nepotul care este descendent direct al defunctului, de exemplu copilul unui fiu sau al unei fiice, și nepotul de frate sau soră.
În condițiile prevăzute de Codul civil poate opera reprezentarea succesorală. Aceasta permite unui moștenitor dintr-un grad mai îndepărtat să urce, în condițiile legii, în drepturile ascendentului său pentru a culege partea de moștenire care i s-ar fi cuvenit acestuia.
Aplicarea reprezentării succesorale depinde de configurația concretă a familiei și nu trebuie confundată cu o regulă generală potrivit căreia orice nepot moștenește automat.
Ce bunuri intră în masa succesorală?
Procedura succesorală nu privește numai apartamentele sau terenurile. Masa succesorală poate cuprinde diferite drepturi și bunuri patrimoniale care aparțineau persoanei decedate.
În funcție de situație, pot exista:
- apartamente și case;
- terenuri;
- autoturisme;
- conturi și disponibilități bancare;
- acțiuni sau părți sociale;
- alte bunuri și drepturi patrimoniale;
- obligații și datorii care trebuie avute în vedere potrivit regulilor succesorale.
Pentru fiecare bun trebuie prezentate documentele necesare pentru dovedirea existenței și apartenenței sale la patrimoniul defunctului.
Moștenitorii primesc și datoriile?
Moștenirea nu trebuie privită exclusiv ca un ansamblu de bunuri cu valoare pozitivă. Patrimoniul persoanei decedate poate cuprinde și obligații.
De aceea, înainte de luarea unei decizii privind moștenirea este important să fie cunoscută, pe cât posibil, situația patrimonială a defunctului.
Regimul răspunderii moștenitorilor pentru pasivul succesoral este stabilit de Codul civil și trebuie analizat în funcție de situația concretă.
Poate un moștenitor să renunțe la moștenire?
Da. Persoana chemată la moștenire are un drept de opțiune succesorală și poate, în condițiile legii, să accepte sau să renunțe la moștenire.
Termenul general de opțiune succesorală este de un an de la deschiderea moștenirii, cu particularitățile prevăzute de lege.
Renunțarea este o decizie cu efecte juridice importante și nu ar trebui făcută doar pe baza presupunerii că moștenirea conține datorii sau că ceilalți moștenitori vor putea ulterior „da înapoi” partea persoanei care a renunțat.
Înaintea unei asemenea decizii este utilă clarificarea consecințelor juridice.
Ce se întâmplă dacă unul dintre moștenitori nu vrea succesiunea?
Trebuie făcută diferența între renunțarea la moștenire și simplul refuz de a participa sau de a coopera în cadrul procedurii.
Dacă există neînțelegeri între succesibili privind calitatea de moștenitor, masa succesorală sau întinderea drepturilor, procedura notarială poate întâmpina dificultăți și, în condițiile legii, anumite litigii trebuie soluționate de instanța competentă.
Un singur moștenitor nu poate stabili după propria voință că ceilalți nu au drepturi asupra patrimoniului.
Moștenirea se împarte automat în bunuri concrete?
Nu. Stabilirea cotelor succesorale nu trebuie confundată cu partajul.
De exemplu, dacă doi moștenitori au fiecare câte 1/2 din moștenire și patrimoniul cuprinde un apartament și un teren, aceasta nu înseamnă automat că unul primește apartamentul și celălalt terenul.
Certificatul de moștenitor stabilește drepturile succesorale potrivit procedurii, iar bunurile pot rămâne deținute în indiviziune.
Dacă moștenitorii doresc atribuirea concretă a bunurilor, poate fi necesar un partaj succesoral. Prin partaj se poate stabili, în condițiile legii și ale acordului părților sau prin hotărâre judecătorească, cine primește efectiv fiecare bun și dacă sunt necesare eventuale sulte pentru echilibrarea valorilor.
Ce acte sunt necesare pentru o succesiune fără testament?
Documentele diferă în funcție de componența familiei și de bunurile persoanei decedate. În mod obișnuit, pot fi necesare:
- certificatul de deces;
- actele de identitate ale persoanelor implicate;
- certificate de naștere și de căsătorie;
- documente privind schimbările de nume, dacă este cazul;
- actele de proprietate asupra imobilelor;
- documente cadastrale și de carte funciară;
- documente fiscale;
- actele privind autoturismele;
- documente privind conturile sau alte bunuri;
- alte înscrisuri necesare în funcție de patrimoniul succesoral.
Lista exactă trebuie stabilită pentru fiecare dosar, deoarece o succesiune care cuprinde un singur apartament poate necesita documente diferite față de una care include terenuri, societăți comerciale, conturi bancare sau bunuri dobândite prin mai multe acte succesive.
Unde se face succesiunea?
Competența notarului public în materia procedurii succesorale nu se stabilește pur și simplu în funcție de domiciliul actual al unuia dintre moștenitori.
Există reguli legale de competență teritorială care trebuie verificate în raport cu ultima situație relevantă a persoanei decedate și cu normele aplicabile procedurii succesorale.
Din acest motiv, înainte de programare este util să fie comunicate datele defunctului pentru verificarea competenței notariale.
Ce se întâmplă dacă un moștenitor locuiește în străinătate?
Faptul că unul dintre moștenitori locuiește în alt stat nu împiedică automat desfășurarea succesiunii în România.
În funcție de situație, acesta se poate prezenta personal sau poate fi reprezentat printr-o procură corespunzătoare. Pentru documentele întocmite în străinătate trebuie verificat dacă sunt necesare formalități precum apostilarea, supralegalizarea sau traducerea.
Procedura este explicată mai detaliat în articolul dedicat succesiunii cu moștenitori în străinătate.
Ce se întâmplă dacă testamentul este descoperit ulterior?
Înainte și în cadrul procedurii succesorale trebuie verificată existența eventualelor dispoziții testamentare relevante.
Dacă există un testament, situația nu mai poate fi analizată exclusiv după regulile unei succesiuni fără testament. Trebuie stabilite valabilitatea și efectele testamentului, persoanele desemnate prin acesta și eventualele drepturi ale moștenitorilor rezervatari.
Existența unui testament nu elimină procedura succesorală. Testamentul este analizat în cadrul acesteia pentru stabilirea drepturilor succesorale.
Este obligatoriu partajul după succesiune?
Nu. Moștenitorii pot rămâne coproprietari asupra bunurilor dobândite prin moștenire.
Partajul devine relevant atunci când aceștia doresc să înceteze starea de indiviziune și să stabilească ce bunuri vor reveni concret fiecăruia.
Dacă există acord, partajul poate fi realizat pe cale amiabilă, cu respectarea condițiilor legale. Dacă nu există acord, împărțirea bunurilor poate necesita soluționarea de către instanță.
De ce este importantă stabilirea corectă a tuturor moștenitorilor?
Într-o succesiune fără testament, identificarea persoanelor cu vocație succesorală este esențială. Nu este suficient ca persoana care solicită procedura să indice doar rudele cu care păstrează legătura.
Trebuie analizată situația familială a defunctului conform actelor de stare civilă și regulilor succesorale.
Copiii din alte relații, soțul supraviețuitor, părinții, frații sau descendenții unor rude predecedate pot influența stabilirea drepturilor, în funcție de configurația concretă a familiei.
O succesiune fără testament este soluționată potrivit regulilor moștenirii legale. Legea stabilește ordinea claselor de moștenitori și cotele aplicabile, iar soțul supraviețuitor poate veni la moștenire în concurs cu diferitele clase de rude.
În situația frecventă în care există soț supraviețuitor și copii, soțului îi revine 1/4 din masa succesorală, iar descendenților le revin împreună celelalte 3/4. Situația trebuie însă analizată atent atunci când patrimoniul cuprinde bunuri comune ale soților, deoarece înainte de calcularea cotelor succesorale trebuie stabilită partea care aparținea efectiv persoanei decedate.
De asemenea, certificatul de moștenitor și partajul sunt operațiuni diferite. Stabilirea unei cote din moștenire nu înseamnă automat atribuirea unui anumit apartament, teren sau alt bun unui moștenitor.
Pentru stabilirea exactă a moștenitorilor, a cotelor și a documentelor necesare, fiecare dosar trebuie analizat individual, în funcție de situația familială și patrimoniul persoanei decedate.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc analiza notarială sau juridică a unei situații succesorale concrete.
Întrebări frecvente
1. Cine moștenește dacă nu există testament?
În lipsa unui testament, moștenirea se transmite moștenitorilor legali, potrivit ordinii stabilite de Codul civil. Aceștia pot fi descendenții, părinții, frații și surorile, alte rude prevăzute de lege și soțul supraviețuitor, în funcție de situația familială concretă.
2. Cum se împarte moștenirea între soț și copii?
Atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu descendenții defunctului, soțului îi revine 1/4 din masa succesorală, iar descendenților le revin împreună celelalte 3/4. Partea descendenților se împarte între aceștia potrivit regulilor succesorale.
3. Frații persoanei decedate moștenesc dacă aceasta are copii?
În principiu, nu. Descendenții fac parte din prima clasă de moștenitori și îi înlătură de la moștenire pe moștenitorii din clasele următoare. Frații și surorile pot veni la moștenire în situațiile prevăzute de lege atunci când nu există descendenți care să îi înlăture.
4. Ce se întâmplă cu un apartament cumpărat în timpul căsătoriei?
Trebuie stabilită mai întâi partea care aparținea persoanei decedate, ținând cont de regimul matrimonial și de situația concretă. Numai partea defunctului intră în masa succesorală și este împărțită între moștenitori potrivit cotelor care le revin.
5. Este obligatoriu partajul după finalizarea succesiunii?
Nu. Moștenitorii pot rămâne coproprietari asupra bunurilor moștenite. Partajul este necesar atunci când aceștia doresc încetarea indiviziunii și atribuirea concretă a bunurilor către fiecare moștenitor.
Citește și…
Acte necesare pentru succesiune în 2026
Cât durează o succesiune la notar în România
Cine poate deschide succesiunea și în ce termen?
Succesiune cu moștenitori în străinătate – procedură, procură și acte necesare